S-a spus, cu dreptate, ca prin critica literara se intelege arta de a admira. Conteaza, desigur, ce admira criticul, dar si cum o face.
Alexandru George facea candva, intr-un eseu stralucitor, o analiza a criticii, distingand intre doua fenomene adesea intalnite: o atribuire corecta a valorii, dar pe baza unor argumente nesustinute de opera si, pe de alta parte, identificarea corecta a trasaturilor operei, dar un verdict opus celui care ar fi fost firesc in urma acestei identificari. Domnita Neaga este din fericire ferita de oricare dintre aceste posibile abateri de la dreapta judecata.
In plus ea este o poeta care scrie eseuri critice, nu un critic literar de profesie. Ca urmare, isi permite o selectie a autorilor in functie de empatie si rezonanta scrierilor cu propria sensibilitate.
– Horia Garbea
