Lucrarea de fata a luat in calcul diferite forme de argumentare prezente in discursul filosofic al unor ganditori exponentiali sau scoli filosofice din Grecia veche – filosofice, retorice, logice – incercand o sistematizare tematica in cele patru mari capitole (am restrans cercetarea la patru mari scoli cu contributii relevante pentru dezvoltarea logicii). Se stiu tot mai putine despre argumentarea logica si retorica sofista, despre dialectica platonica, despre logica stoicilor, despre argumentarea logico-filosofica a scepticilor.
In ciuda interesului tot mai scazut pentru logica antica si in ciuda preocuparii constante a cercetatorilor pentru orientarile noi din logica, am convingerea ca farmecul filosofiei vechi grecesti in genere nu s-a stins totusi definitiv, ea atrage in continuare noi generatii de cercetatori (chiar daca mai putini) si, ca atare, apar si noi interpretari sau comentarii. Pe unele dintre aceste noi interpretari le-am preluat si aici, fara a trece peste mari contributii la studiul gandirii antice din trecut, indeosebi peste cele din Antichitate sau cele din secolele al XIX-lea si al XX-lea.
In plus, chiar cercetatorii care se ocupa de discipline noi, la moda, precum retorica, logica informala, gandirea critica teoria argumentarii (discipline ce pot fi puse in cele din urma sub aceeasi umbrela) tin cont in demersurile lor de contributiile antice: orice tratat serios de retorica noua porneste de la ideile marilor sofisti, nu doar de la Aristotel; logica informala, atunci cand discuta despre argumentarea in dialog, aminteste mai intai de dialectica lui Platon si apoi de contributiile lui Aristotel; gandirea critica si teoria argumentarii recomanda atitudinea sceptica in abordarea logica a discursului contemporan, contaminat cum este de „idei pozitive”. Logica matematico-simbolica de ieri si de azi recunoaste izvoarele stoice ale modelului ei de gandire.
– Marius Dobre
