Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit asa de mult sa planga si n-au putut. Amare foarte sunt toate cuvintele, de-aceea – lasati-ma sa umblu mut printre voi, sa va ies in cale cu ochii inchisi.
Spre deosebire de omul obisnuit, care se lasa vrajit de farmecul lumii concrete, simbolizata aici de „frumusetea si nefiinta” curcubeului, poetul, al carui suflet e „in cautare/ in muta, seculara cautare/ de totdeauna/ si pana la cele din urma hotare”, incearca sa patrunda esenta lucrurilor, radacinile vietii acestora, fara a se lasa amagit de stralucirea lor aparenta, care ramane o iluzie, cata vreme nu-i cunoastem sursa, apa din care-si trag seva existentei. Acesta este filosoful si poetul orfic Lucian Blaga.
– Iosif Cheie-Pantea
