Doua tipuri de sensibilitate isi dau mana la confectionarea identitatii cartii de fata: una, scormonitoare si deschisa spre fantastic si improbabil, caracteristica lui Borges , si cealalta, imblanzind exotismul si turnandu-l in tipar conversational, ilustrat de povestirile lui Joseph Conrad . Rezultanta e un monolit cu sclipiri stranii, in care memoria, geografia si adancimile mintii alcatuiesc ingredientele unui imaginar forjat, la randul lui, din abstractiuni, intrebari si virtualitati vizuale si sonore.
Neinseriabil si subtil, scrisul lui Lucian P. Petrescu e un triumf al retoricii abrupte, caracteristice prozei psihologizante si un produs derivat al unei inepuizabile si stenice jocularitati.
Veritabile mind games pe o tabla de sah multicolora, fragmentele sunt unificate de aspiratia de a topi intr-o magma solara vazutele si nevazutele unei existente ce se autogenereaza prin neobosite interogatii si rescrieri de sine. – Mircea Mihaies
