Pe dealul lor cel insorit, Lupul cel Mare si Lupul cel Mic descopera o portocala. Rotunda, delicata, stralucitoare.
Lupul cel Mare vrea s-o manance. Lupul cel Mic vrea s-o mangaie.
Insa preafrumoasa portocala se rostogoleste la vale si se pierde undeva, departe. Plecat in cautarea ei, Lupul cel Mic se pierde si el.
Dar un Lup Mare nu-l poate lasa singur prea mult pe un Lup Mic. Se vor regasi, dar pe un alt deal, parca mai inalt, si sub un alt copac, parca mai mare.
Lupul cel Mare a fost cel care a cules-o. De aproape, era si mai rotunda decat isi imaginase.
Si mai delicata. Si mai stralucitoare.
Lupul cel Mare vru sa muste din ea, dar vazu privirea trista a Lupului cel Mic. Lupul cel Mare se uita la frumoasa portocala, ofta, apoi i-o arunca Lupului cel Mic.
Acesta zambi si intinse mainile s-o prinda. Preafrumoasa portocala ii atinse usor urechile, cazu in iarba, se rostogoli la vale, strabatu campul intins si se pierdu departe de tot, intr-un fel de padure cum Lupul cel Mic nu mai vazuse.
Lupul cel Mare aruncase portocala prea tare. Traducere din limba franceza de Lavinia Braniste Ilustratii color de Olivier Tallec.
