Marul, fructul banal si inconturnabil, a facut o frumoasa carierade la Eva la Newton fara sa-l uitam pe Wilhelm Tell. Emilia Danescu al abordeaza cu indrazneala, neinhibata de conotatiile bogate, si face din el mascota poeziei sale.
Rezulta un volum agreabil, concentrat, in care si sarpele ispititor „plange”, iar autoare musca din mar ca din sine, precum Nastratin la Isarlak. Decorata cu eminentele ilustratii ale maestrului Mircia Dumitrescu, cartea Emiliei Danescu marcheaza un prag important in evolutia sa lirica.
– Horia Garbea Binecuvantare Era un mar singuratic ratacit in campie. Dumnezeu se aplecase peste trupul lui desfrunzit inainte de vreme.
Oameni, multi oameni laolalta, ramaasesera in genunchi cu mainile impreunate in rugaciune. Atunci Dumnezeu a binecuvantat si oamenii, si marul…
