Îți spun sincer, pe măsură ce am citit această carte, Masha s-a cam săturat de terciul de ovăz și vrea să descopere care sunt mâncărurile preferate ale prietenilor ei. E o micuță doamnă curioasă și foarte prietenoasă, iar felul în care se aventurează în lumea gusturilor mă face să mă simt aproape de ea, ca și cum aș fi parte din poveste.
Cartea mă urmărește într-o călătorie plină de culoare și veselie, unde Masha încearcă tot felul de delicii. Îmi place cum își imaginează dacă mâncărurile preferate ale prietenilor ei vor avea un gust mai bun decât micul dejun de zi cu zi. Imaginile sunt atât de vesele și pline de viață încât nu mă pot abține să nu mă las răsfățat de câte o pictură a conurilor de pin sau a fructelor de pădure, chiar dacă sunt destul de simple.
Ce m-a cucerit cel mai mult este atmosfera prietenoasă și jocul sincer de întrebări și răspunsuri din carte. Masha poartă o conversație deschisă cu cititorul despre gusturi, preferințe și micul mare secret al bucuriei de a mânca. E o poveste care nu doar că ne face să ne gândim la ce mâncăm, ci ne amintește cât de important e să ne bucurăm de fiecare moment și de fiecare gust.
Îmi place foarte mult cum această carte reușește să fie atât de simplă, dar în același timp atât de plină de farmec. E perfectă pentru copiii mici, mai ales pentru cei care sunt la început de aventură cu gusturile și preferințele lor. Plus de asta, ilustrațiile color adaugă un plus de veselie și fascinează micii cititori, invitându-i să se manifeste și mai mult în lumea poveștii.
Per ansamblu, consider că e o carte tare drăguță, care nu doar ce te face să râzi și să visezi cu ochii deschiși, ci și să înțelegi cât de important e să împărtășim bucuria meselor noastre cu cei dragi. E o poveste caldă, prietenoasă, și plină de savoare, exact așa cum ar trebui să fie orice carte pentru cei mici care vor să descopere lumea gusturilor și nu numai.