Metodica predarii limbii romane la clasele 1-4. Minoritati

Metodica predarii limbii romane la clasele 1-4. Editia a III-a (cu limbile de predare ale minoritatilor nationale) O chestiune care trebuie stabilita cu claritate si ale carei concluzii trebuie respectate cu fermitate este a determina ce se invata in scoala, din punctul de vedere al predarii limbii romane.
Facem precizarea ca atat punerea problemei, cat si raspunsurile, au valabilitate in ceea ce priveste predarea limbii romane atat la elevii a caror limba matema este romana, cat si la elevii apartinand minoritatilor nationale. Asadar, este vorba de a avea in vedere o problema comuna.
Exista, in ambele cazuri, un obiectiv fundamental – si acesta trebuie identificat – caruia i se pot subordona alte obiective, cu rol de auxiliare in raport cu primul.In ceea ce ne priveste, suntem pentru identificarea limbii standard ca obiectiv al predarii limbilor in scoala si pentru considerarea aspectului oral al limbii ca baza de invatare si de abordare. Limba standard este varietatea limbii in care toti vorbitorii unei limbi accepta sa se recunoasca.
Intre vorbitorii aceleiasi limbi exista diferente sesizabile: intr-un fel vorbeste un profesor, in alt fel un padurar, in alt fel un functionar sau un elev. Dar ceea ce au ei in comun este capacitatea de a se raporta la un model idealizat de pe care l-ar numi i in cazul nostru – „romana”.
(…) O limba standard este rezultatul unei puternice institutionalizari. Institutie lingvistica inseamna regulile sociale ale schimbului lingvistic.
Locul intai, in ansamblul acestor institutii, il reprezinta scoala. Prin intermediul ei, elevii invata anumite norme si invata sa le respecte.
Ii urmeaza alte institutii: mass-media, dictionarele, gramaticile, familia, grupurile informale. – Corneliu Craciun