„Natura din noi” de Alan Watts e o carte care te provoaca sa gandesti altfel despre lumea in care traim si despre relatia noastra cu natura si cu noi insine. Ce imi place cel mai mult la ea e modul sincer si direct in care aduce in discutie realistul conflict din interiorul fiecaruia dintre noi, acela intre spirit si trup, masculin si feminin, si mai ales cum avem tendinta sa separăm natura de noi, sa o controlam si sa o consideram doar o resursa de exploatat. Watts ne invita sa reconsideram aceste prejudecati si sa vedem dincolo de marile denumiri si limite, lasand loc pentru o viziune mai holistica, asa cum preda taoismul chinez. Cartea se simte ca un dialog cu sufletul, un fel de chemare la a ne reconecta cu aspectele naturale ale fiintei noastre. Ce mi-a rămas mie în minte e ideea ca, pentru a cunoaște cu adevărat natura, trebuie sa o cunoaștem ca pe ceva aproape de noi, ca pe o persoană cu care ne împrietenim și cu care împărțim viața. În felul acesta, întregul concept de dragoste și extaz devine mai vizibil, mai palpabil, ca un dans intim și plin de respect față de tot ce este viu. Watts vorbește despre dragoste ca despre o experiență mistică, o formă de adorare care poate fi aprofundată în cele mai simple momente ale vieții, dacă reușim să ne eliberăm de prejudecăți și să ne lăsăm purtați de spontaneitate. Cartea nu e doar teorie, ci o invitație la practică, la a fi prezent în tot ce faci, la a renunța la căutarea unui sens sau a unui „dincolo”, pentru a descoperi că adevărata înțelepciune stă în acceptarea momentului prezent. Watts ne amintește că toate tehnicile spirituale, de la yoga și rugăciune până la meditație, sunt doar un mod de a ne ajuta să fim mai conștienți și să ne deschidem către această experiență deplinează a vieții. În fond, totul se reduce la a trăi conștient și a ne lăsa purtați de fluxul natural, ca și cum am fi în același timp parte din univers și martori ai lui. Cartea asta nu doar ne pune întrebări, ci ne provoacă să ne reîntoarcem la instinctele noastre cele mai profunde, să ne retrăim emoțiile și trupul, și să descoperim acea stare de extaz în cele mai simple momente ale vieții. E ca o conversație cu un prieten înțelept care ne amintește de adevărurile uitate și ne încurajează să pornim pe propriul drum de descoperire, fără teama de a ne pierde, ci cu curajul de a ne regăsi în întregime.