Filmandu-si trecutul, Anton Silvestri isi ordoneaza viata, cu haosul biografic inerent si, implicit, a tuturor oamenilor cu care vine in contact. Lucrand cu lumina, pune peste lucruri aerul de borangic al vesniciei.
Caci: „De la facerea lumii si pana acum, omul tot mai asteapta sa fie salvat”. Celor mai norocosi dintre muritori, ingerul le vine uneori la poarta si le aduce in dar scenariul filmului care este propria lor viata, cu toate radacinile ei din trecut.
Cu conditia sa-l vizualizeze intr-un fel si sa-l duca pana la capat. Andreea Nanu este printre acesti norocosi.
– Christian Craciun
