Poeziile de fata nu se inscriu in curentul general amintit, constituind, in mare masura, o exceptie in contextul literar actual. Exceptia ar consta in aceea ca autorul de aici nu se lanseaza in poeme de mari dimensiuni si cu mari pretentii, ci cultiva poezia directa, simpla, cu o larga adresabilitate, in forme de o concentrare maxima, detinand intre altele arta (fiindca, fara indoiala este vorba de o arta!) de a sti sa se opreasca la timp, exact in clipa in care a realizat ca mesajul nu mai are nevoie de conotatii suplimentare, altfel spus in momentul cand ideea pe care a imbracat-o in vers a fost/este pe deplin conturata.
– Florentin Popescu Frica Surprins, Tot mai surprins, Strivind in palma Cheaguri fictive De sange.
