Paginile bizare au inlauntrul lor sensul modern al „tragediei limbajului”, aflat mereu in ipostaza de „intrat in sablon”, capabil mereu de stereotipii, toate inevitabile in ordinea comunicarii umane. Astfel, Urmuz nu ne spune numai despre mecanismele (anti)literaturii, ci si despre capacitatea limbii de a se lasa folosita.
Urmuz e continuat (pastisat) de multi alti avangardisti (si nu numai), dar, ca atitudine, si de Eugen Ionesco, in a carui viziune el este „unul dintre premergatorii revoltei literare universale, unul din profetii dislocarii formelor sociale, ale gandirii si ale limbajului”.
