Paltonul lui Nino. In memoriam George Almosnino

Atunci când deschizi cartea „Paltonul lui Nino. În memoriam George Almosnino”, te simți imediat atras într-o lume plină de emoții și amintiri. Autorul pare să-și împărtășească sufletul, ca și cum ar vorbi între prieteni, într-un mod simplu, dar profund. Imaginația ta începe să colaboreze cu cuvintele, iar poveștile devin reale, proche de inimă. În paginile acestei cărți, găsești o combinație frumoasă între poezie și reflecție, între durere și frumusețe. E ca și cum cineva ți-ar povesti, din suflet, despre un prieten drag, despre o insulă pe care o pierzi și o găsești mereu în gând. Ce mi-a plăcut cel mai mult este felul în care autorul reușește să transmită fragilitatea și intimitatea acestor momente. Se simte o nostalgie suavă, ca o șoaptă de pe marginea unei lacrimi, dar și o forță retrăită în cuvinte. Ceva din poeziile de Angela Baciu, menționate în descriere, amplifică această atmosferă de vis și dor, iar paginile par să devină o punte între suflet și realitate. E ca și cum ai fi acolo, în camera unde marea e adusă pe fundul unui pahar, tot timpul în așteptarea unei povești, a unui răspuns. Cartea te face să te simți, să gândești și, uneori, să îți pui întrebări mai profund despre viață, despre prietenie și despre cei dragi pe care-i pierdem. E un omagiu delicat adus unui poet și om plin de viață, pe care chiar dacă forma nu-l mai poate pune în lumină, amintirea lui rămâne vie pe fiecare pagină. Citind, simți că ești parte dintr-un dialog intim cu autorul, un moment de sinceritate pură, care te invită să o iei pas cu pas în această călătorie plină de sensibilitate și frumusețe.