Noile directii ale vietii artistice ale lui Robert Schumann se configureaza cu suferinta de a renunta la o cariera solistica; in punctul culminant al unor asemenea framantari, prin noiembrie 1831, este tiparit al doilea opus schumannian. Cele 12 miniaturi adunate in ciclul Papillons vorbesc despre temele dragi compozitorului: ideea fragmentului romantic si fuziunea muzicii cu literatura, sursa pentru acest op.
2 fiind ultimele capitole din romanul lui Jean Paul, Flegeljahre . Ramane pana azi discutat si discutabil modul in care Schumann si-a ilustrat motivele alese – fluturii si naratiunea lui Jean Paul despre un bal mascat.
Daca fluturele poate fi vazut ca o emblema a transformarli din larva intr-o creatura minunata, ideea metamorfozei asociind simbolul fluturelui de cel al mastii, tema preferata a carnavalului il urmareste obsesiv pe Schumann, fiecare miscare muzicala reprezentand aici o scena, un caracter diferit al balului descris de Jean Paul.
