Aceasta carte este deopotriva una monografica si una de memorii. Amintindu-si cateva momente-cheie din anii 1946-47, cand pe el si pe Paul Celan i-a legat o stransa prietenie la Bucuresti, apoi revederea lor dupa doua decenii la Paris, Petre Solomon il si introduce si-l explica pe poetul german de origine bucovineana, care a scris si in limba romana si a adoptat, in a doua parte a vietii, limba franceza.
Paul Celan este prezentat ca o personalitate complexa, puternic marcat de episoadele tragice ale vietii sale – disparitia parintilor in holocaustul evreiesc, propria lui trecere printr-un lagar de munca, autoexilul in Romania, apoi la Viena si la Paris, conflictul sau cu antisemitismul miscarilor neofasciste europene din anii 1950-60, acuzatia samavolnica de plagiat si boala de nervi care l-a determinat sa se arunce in Sena in 1970, inainte de a fi implinit 50 de ani. Cartea pune accentul pe cei doi ani si jumatate petrecuti de Paul Celan in Romania, o perioada de relativa liniste creatoare pentru el.
