Pauza de om

Rod al unor indelungi si migaloase decantari, poezia din Un an crescut la loc, cartea de debut, avea deja o patina foarte persona­la, includerea in clase, subclase, directii poetice, fiind, de aceea, oarecum dificila. Descopar in cartea de acum aceeasi dorinta de autonomie, cu respect pentru cuvinte si pentru geometria spa­tiala a scripturalului, precum si stiinta de a „sub-prinde”, din­colo de suprafata lucrurilor, esente si motive sub imperativul unei urgente existentiale.
Poezia sa a castigat in siguranta si in profunzime. In plus, o extraordinara picturalitate – versurile iti starnesc in minte ilustratii, poemele au corporalitate, inchipu­ind neasteptate racursiuri.
Pauza de om e proiectul umanitatii depline, gata de arhitecturi viitoare. – Irina Petras Poezia lui Dan Breaz e altfel decat lasa persoana autorului sa para/apara in lume – adica civilizat, ceremonios, stilat, chiar cu/minte.
In poezie are o manuire libera si provocatoare a cu­vintelor, o logica poetica hranita de un absurd sprinten si o dictie poeticeasca marcata de supra/realismul unei dexteritati lingvistice imbibate de multa cultura vizuala. – Magda Carneci