Home / Horia Ghibutiu / Permis de presa

Permis de presa

59.85 LEI 63 LEI
In Stoc
Cumpără Acum
🔒 Plată Securizată & Livrare Rapidă
An apariție: 2025
ISBN: 9786064421739
Editura: CURTEA VECHE

Recenzia noastră

Imediat ce te apuci să citești „Permis de presa” de Horia Ghibutiu, te simți ca și cum ai fi invitat la o conversație sinceră despre lumea jurnalismului, despre cum s-a schimbat și cum, din păcate, pare să se piardă din ce în ce mai mult. Autorul își pune în cuvinte parcursul prin lumea presei precum cineva care a trăit totul pe pielea lui, cu bune și rele, și acum vrea să împărtășească această experiență cu noi într-un mod autentic și pasionant.

Ce e captivant la această carte e modul în care Ghibutiu vorbește despre valorile jurnalistice fundamentale: adevărul, onestitatea, responsabilitatea civică. Cum odată presa era o calitate, o vocație, iar acum a devenit un teren de luptă între rapiditate, click-uri și bani. El remarcă cu nostalgică tristețe cum veteranii, cei mai autentici, sunt din ce în ce mai rar, înlocuiți de algoritmi și rețele sociale care promovează senzaționalul în detrimentul analizei și aprofundării.

Totuși, autorul nu e doar critic, ci și plin de speranță. În ciuda destrăbălării industriei, el crede că spiritul jurnalistic adevărat va supraviețui acelor câțiva oameni care, zi de zi, caută adevărul fără compromis. Și chiar dacă povestea are și accente triste, în final, rămâne o mângâiere — certitudinea că nimic din ce contează cu adevărat nu dispare atât de ușor.

Stilul lui Ghibutiu eți ca o conversație între prieteni, în care cititorul se regăsește ușor, fără pretenții sau jargon complicat. E plin de amuzament, iar bucuria și melancolia din cuvinte se simt ca un hybrid perfect între o confesiune și o analiză profundă. La final, rămâi cu senzația că și tu, ca cititor, ești chemat să reflectezi la ce înseamnă să fii om în era digitală și la ce trebuie să păstrăm din valorile care ne fac, cu adevărat, umani.

În concluzie, „Permis de presa” nu e doar o relatare despre jurnalism, ci un apel la conștiință, o poezie a cuvintelor despre vremuri grele, dar pline de șansă. Este o carte care te face să te gândești, să râzi și, poate, chiar să-ți dorești să fii parte din schimbare — pentru că, în fond, presa, așa cum o știm, nu moare, ci doar se transformă într-o lume nouă, unde adevărul și valorile nu vor fi niciodată de prisos.

Te-a convins?
Vezi Oferta

Descriere

In vremuri tulburi, Horia Ghibutiu s-a ambitionat sa scrie o cronica a intervalului in care indeletnicirea sa, jurnalismul, a ajuns ceva ce poate face orice copil. Mai intereseaza pe cineva ca jurnalismul era candva o vocatie, nu o cariera?
Pentru jurnalism asa cum il stiam odata, mileniul al treilea a insemnat alungarea treptata a veteranului din peisaj in acelasi timp cu ascensiunea retelelor de socializare. Nu stim unde se va ajunge, insa, in pofida declinului jurnalismului, idealurile sale vor supravietui meseriei in sine.
Acuratetea, rigoarea, obiectivitatea, relevanta, responsabilitatea civica, dreapta judecata, exprimarea ingrijita, cautarea cu obstinatie a adevarului, umorul ca indispensabila forma de inteligenta in scrutarea lumii, luminitele din ochii celui care alearga sa dea o veste in exclusivitate nu au cum sa se stinga. Dupa ce a scris stiri, a raspuns la Posta redactiei, a numarat cornere pe stadioane, a luat interviuri prin saloane, a dat buna ziua, stimati telespectatori, a inventat primul articol sub forma de rebus, a ras inegalabil la radio, a condus mari redactii, a modelat strategii de presa, Horia Ghibutiu se uita azi la harmalaia prabusirii unei lumi: moare presa pe care o stiam, se naruie in zgomot de uzina detonata.
Pe locul ei rasar artefacte de inteligenta artificiala si algoritmi. La capatul a trei decenii in care a bifat aproape intregul nomenclator de ocupatii al unei redactii, domnul Ghibutiu a inteles acest lucru mare, ascuns adesea sub straturi de frica si defetism: nu moare presa, moare altceva.
Un altceva devenit, prin marketing agresiv si mincinos, mai mare decat ceva-ul fondator. Moare clona de presa, intoarsa cu fata spre bani si cu spatele la public.
Vor supravietui cateva titluri si niste oameni. Acei oameni care cauta necontenit adevarul si n-au alt pacat decat ca respira odata cu lumea, cum le spunea Radu Cosasu ziaristilor.
-Cristian Delcea Articolele lui Horia Ghibutiu sunt si serios documentate, si ludice. Si bine scrise, si critice.
Si amuzante, si pe teme foarte diverse. Si etice, si lucide.
Iar daca presa noastra ar urma macar jumatate dintre cele 50 de porunci ale jurnalismului formulate de autor, am fi toti mai destepti. – Cristian Preda Horia Ghibutiu este un colectionar de cuvinte.
Intr-o lume fara focus, care „zapeaza“ si „scrolleaza“ fara pauza, Horia are rabdare. Desface presa ca pe-o ceapa, foaie cu foaie, pagina dupa pagina, decada cu decada.
Plangi si razi de la linotipist la influencer. Razi si plangi de la Posta redactiei la ChatGPT.
– Dan Perjovschi Domnul Ghibutiu si-a pastrat sufletul de ziarist, chiar si cand ziarele au ajuns mai rare decat zilele fericite ale oamenilor pe pamant. Nobletea cu care isi trateaza meseria muribunda este induiosatoare si admirabila.
E locuit de un vant launtric, e mereu impins de curiozitate mai departe si mai departe in intelegerea lumii si a povestilor pe care continuam sa ni le spunem pentru a ramane, totusi, oameni si acum, cu putin inainte de inceputul epocii depline a robotilor. – Andrei Craciun