Poeme care-ti frang sufletul – si ti-l reconstruiesc la loc. Precum marile carti ale copilariei, de la Micul Print la Cuore si la Singur pe lume – dar trecute prin ceva ce seamana si cu confesivii americani, si cu neorealistii italieni, si cu noul ruralism romanesc.
Si, uneori, cu Antologia inocentei a lui Iordan Chimet. E o carte doldora de poeme cu bunici, cu mame, cu caini care mor ajutati de copilul care-i iubeste.
O carte buna precum feliile de paine cu apa si zahar adorate in cateva poeme. Pe scurt, o carte pentru care sufletul exista.
– Radu Vancu
