Nascuta din vocatia orfica a eului liric in care se proiecteaza autorul, poezia bucovineanului George L. Nimigeanu este incantatorie adeseori, provoaca limitele limbajului prin armoniile nelinistitoare ale ingambamentului, cultiva metafora revelatorie (asa cum o defineste Lucian Blaga) si cea generativa (asa cum o imagineaza Mircea Borcila).
Sunt doua cai, deci, de a evidentia orfismul liricii lui G. L.
Nimigeanu: o dimensiune formala si una a substantei metaforei. (…) Se poate spune ca orfismul nu este doar simpla acordare a lirei lui Apollo, dar este si indrazneala de a coborrin tenebre, de a trai tulburatoarele experiente ale intunericului, cautare a sinelui ascuns in dionisiacele labirinturi.
– Ligia Csiki
