Am avut ocazia să citesc această carte fascinantă despre potențialul religios al copiilor între 3 și 6 ani și m-a impresionat profund modul în care autorii, în special Sofia Cavalletti, reușesc să aducă în prim-plan o perspectivă extrem de sensibilă și plină de înțelepciune asupra modului în care copilul percepe divinitatea. Cartea nu este doar un simplu ghid teoretic, ci mai ales o invitație la a vedea copilul ca pe un mic explorator al credinței, cu un potențial uriaș, care abia așteaptă să fie descoperit și lăsat să se manifeste natural.
Sofia Cavalletti pornește de la ideea că, dacă adultul reușește să fie un facilitator în procesul de descoperire a lui Dumnezeu, atunci copilul poate avea acea întâlnire vie și autentică, cu ceea ce ea numește „Divinitatea”. Această abordare are ca fundament filozofia Montessori, care spune foarte frumos: „Ajută-mă să fac singur”. Ideea că adulții nu trebuie să pedaleze pentru copil, ci mai degrabă să-i ofere un spațiu sigur, unde să exploreze, să pună întrebări și să își construiască propriul drum către credință, mi se pare extrem de valoroasă și actuală.
Un aspect pe care l-am găsit cu adevărat îmbucurător este modul în care există această pedagogie inversată, adică ideea că adulții au de învățat de la copii în actul educației. În această viziune, copilul nu e văzut ca fiind „incapabil”, ci ca fiind cel care poate să ne arate adevărurile mari, esențiale, dacă îi oferim “cheile” potrivite. Mi-a plăcut enorm comparația cu Evangheliile, unde Isus le spune să lase copiii să vină la el, pentru că pentru ei e locul cel mai potrivit pentru a înțelege și a se apropia de Dumnezeu. Cred că această perspectivă ne invită să ne regăsim și noi inocența și sinceritatea în relația cu spiritualitatea.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care această metodă a fost experimentată în diverse locuri ale lumii, inclusiv în România, în biserici și școli catolice. Se simțea o punte între teorie și practică, o mărturie vie despre cum, dacă iei copilul în serios și îi respecti potențialul spiritual, poți construi un drum autentic spre credință. În final, cartea asta te face să reflectezi cu inima și să îți dai seama că, poate, și noi, adultii, trebuie să ne întoarcem la starea aceea pură a copilăriei, ca să putem înțelege adevărurile fundamentale ale vieții și credinței din nou.