Pounding the Pavement

Imediat ce citești descrierea acestei cărți, „Pounding the Pavement”, de Jennifer Van Der Kwast, te simți ca și cum ai fi chiar acolo, în miezul unei perioade de criză. Sarah Pelletier, protagonista, are tot ce și-a dorit vreodată: un job de vis la o companie de film din New York. Dar, exact înainte de Crăciun, totul îi este luat pe neașteptate — pierderea jobului. În loc să se lase doborâtă, ea devine rapid creativă, dar și puțin lipsită de poziție, în încercarea de a-și umple CV-ul și, poate, de a găsi o cale de ieșire din această situație apărută din senin.

Ce mi-a plăcut la această carte este modul în care lectura te face să te legi de Sarah, ca și cum ai cunoaște-o de-o viață. Ea nu este doar o femeie care a fost dată jos de pe scaunul confortului, ci și o persoană obișnuită, cu toate grijile și nesiguranțele ei. În ciuda dezamăgirilor, ea nu se oprește, ci încearcă tot felul de idei — inclusiv să-și “umple” CV-ul cu experiențe fake, doar ca să pară mai impresionantă. E un gest comic, dar și trist, pentru că mulți dintre noi am fi făcut la fel, într-un fel sau altul, când ne-am trezit în fața unei situații cu totul neașteptate.

Pe măsură ce povestea avansează, autorul ne arată cum încercările lui Sarah de a ieși din criza profesională o ajută, de fapt, să își descopere niște părți din ea pe care poate nu le-a explorat suficient până atunci. Felul în care ea își reevaluează valorile, relațiile și chiar propria identitate face ca romanul să fie nu doar o poveste despre pierdere, ci și despre renaștere. E ca și cum fiecare pas greșit pe care îl face ea o duce spre o versiune mai adevărată și mai sigură pe ea însăși.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost sinceritatea cu care sunt scrise toate situațiile. Într-un mod foarte prietenos, autoarea ne face să ne întrebăm dacă, uneori, nu ne-am comporta la fel, în fața unor dezastre similare. Cartea nu este doar despre găsirea unui nou loc de muncă, ci și despre găsirea de sine, despre învățarea să te adaptezi și, mai ales, despre a nu te da bătut oricât de mare ar fi provocarea. În cele din urmă, „Pounding the Pavement” devine o poveste motivațională, care ne amintește că uneori, cele mai dure încercări sunt cele care ne modelează cel mai bine.