Cartea „Prezentul din trecut. Istoria pe care nu o inveti la scoala” scrisă de Ovidiu Pecican vine ca o poveste interesantă despre un capitol esențial din istoria României, dar mai puțin discutat în manuale. Ce-mi place la această carte e modul în care autorul reușește să aducă la viață perioadele încărcate de schimbări, conflicte și idei mari, dar cu un limbaj accesibil, ca și cum ai sta de vorbă cu un prieten pasionat de istorie. Aflăm despre cum sec XIX a fost un punct de cotitură pentru România, un secol în care s-a construit identitatea națională și s-a stabilit definitiv ca stat modern și independent.
Pecican face un turns prețios asupra valurilor de influențe europene și vecine, explicând cum aceste relații complicate au avut menirea să ne ajute să ne punem bazele unui stat românesc unit și modern. E fascinant să descoperi că acei oameni curajoși, politicieni și intelectuali deopotrivă, au fost cei care au pus pe picioare structurile statului, totodată influențați de idei liberale, democratice și occidentalizante. Îți dai seama, citind cartea, cât de multă muncă și sacrificii au fost necesare ca astăzi să ne putem bucura de statutul de națiune modernă.
De asemenea, autorul ne introduce în lumea unor personaje remarcabile, de la mari politici ca Cuza sau Kogălniceanu, până la figuri marcante din lumea literară – Eminescu, Caragiale sau Creangă – care au contribuit enorm la conturarea unei identități culturale solide. Interesant e cum Pecican ne arată și figura femeilor din acea vreme, care au avut un rol activ în mișcarea pentru modernizare, participând la evenimente cruciale și aducând un suflu nou, influențând chiar și educația copilașilor din familiile boierești.
Toată această poveste, spusă cu simplitate și sinceritate, te face să înțelegi mai bine cât de complex și plin de zbucium a fost drumul spre un România modernă. Carte de citit nu doar pentru cei pasionați de istorie, ci și pentru oricine vrea să înțeleagă mai bine rădăcinile actualei noastre societăți, despre cum s-au clădit valorile și identitatea noastră națională, și să vadă că, de fapt, tot timpul se face istorie, chiar dacă uneori nu o vedem în manuale.”