Piesele reunite in aceasta antologie se doresc a fi un act de reimprospatare a memoriei, o incercare de a radiografia aceasta forma sofisticata de utopie care a fost comunismul: oroarea travestita in costum umanist. Iata de ce strigatul meu esential in piesa Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal este „Stalin nu e mort!”.
Pentru ca, in orice moment, noi profeti, noi „mari” iluminati pot sa reinceapa oriunde experimentul „celei mai bune lumi posibile” pe spatele a milioane de oameni… – Matei Visniec
