Barnaba si Amedeu erau doi barbati care, desi insingurati, isi aveau in comun singuratatea, fiecare pe insula lui – unul in mijlocul oceanului cerurilor, celalalt in mijlocul oceanului pamantului. Totusi, echidistanta nu ii facea simetrici: Barnaba era inalt si voinic, iar Amedeue era mic si implinit.
Ambii se bucurau de compania randicilor Martina si Eglantina… si ambii ramaneau, uneori, zile intregi, fara ele…
doar daca ar fi stiut ca, de fapt, Martina si Eglantina erau una si aceeasi randunica… cand aici, cand acolo, incercand sa dirijeze, prin al ei cantec si zbor, legatura inaltatoare dintre cei doi singuratici…
Intr-o buna zi, Amedeu observase cum un peste zbura spre cer, ramanand suprins! Astfel, acesta decise sa experimenteze, rand pe rand, in voia ciripitului randunicii, „zborul” spre cer al mai multor obiecte…
pana a ramas fara ele. In inaltul cerului, in cele din urma, captura „zilelor de singuratate” a sosit, fiind prins „cel mai mare peste de pe pamant”, fiind prins cineva…
Amedeu. Iar eleganta Martina ciripea…
in timp ce Eglantina era mirata… Ilustratii color.
Traducerea din limba franceza deDiana Calangea.
Recenzia noastră
„Randunelele” de Anne-Fleur Drillon, tradusă cu grație de Diana Calangea, este o poveste delicată și misterioasă despre singurătate, conexiune și puterea imaginației. Prin personajele lui Barnaba și Amedeu, doi bărbați aflați la distanță unul de celălalt, dar uniți de un sentiment profund de izolare, autoarea explorează complexitatea relațiilor umane și modul în care speranța poate înflori chiar și în cele mai neașteptate locuri.
Conceptul rândunicii duale, Martina și Eglantina, este ingenios și servește drept metaforă pentru încercările de a media și de a crea legături între aceste două suflete singuratice. Faptul că cele două rândunici sunt, de fapt, una singură, adaugă un strat suplimentar de complexitate și ne îndeamnă să ne întrebăm dacă legăturile pe care le creăm sunt întotdeauna ceea ce par a fi.
Călătoria lui Amedeu, determinat să trimită obiecte spre cer după ce a asistat la zborul imposibil al unui pește, este o reprezentare vibrantă a dorinței de evadare și de depășire a limitelor. Această metaforă a „zborului” simbolizează încercarea disperată de a prinde esența evazivă a fericirii și a conexiunii pierdute. Finalul, neașteptat și cu o notă de ambiguitate, lasă cititorul cu multe întrebări și îi permite să interpreteze povestea în funcție de propriile experiențe și sentimente.
Ilustrațiile color, menționate în descriere, adaugă cu siguranță un plus de farmec poveștii și contribuie la crearea unei atmosfere onirice și pline de fantezie. „Randunelele” este o lectură recomandată celor care apreciază poveștile pline de simbolism, care explorează profunzimea sufletului uman și care ne îndeamnă să reflectăm asupra legăturilor care ne definesc.
