Cartea “Razboiul cognitiv”, scrisă de Gigi Giurcan, m-a prins din prima pagină. E ca și cum ai fi aruncat într-o aventură unde mintea noastră devine câmpul de luptă principal, iar autorul ne face să înțelegem cât de mult suntem expuși unor atacuri perfide, unele despre care nu ni se vorbește prea des. Se vorbește despre un nou tip de război, unul care decurge în interiorul minții noastre, și mi-a părut atât de real și atât de înfricoșător în același timp, încât m-a făcut să mă întreb cât de protejați suntem cu adevărat.
Ce mi-a plăcut foarte mult este modul în care autorul face diferența clară între războiul cognitiv și celelalte forme de conflict, cum ar fi cel informațional sau psihologic. La început, părea complicat, dar pe măsură ce am citit, totul a început să se lege, iar explicațiile despre cum tehnologia, social media și neuroștiința sunt folosite pentru a manipula gândurile și credințele noastre m-au făcut să realizez cât de vulnerabili suntem. Unele explicații despre subtilitatea cu care anumite campanii de dezinformare sunt create pentru a lucra în subconștientul nostru m-au făcut să înțeleg că nu mai avem doar un loc de luptă, ci o întreagă batalie în creierul nostru.
Ce m-a impresionat foarte tare a fost legătura făcută cu situația din România. Autorul nu și-a rezervat doar analiza teoretică, ci a și încercat să explice concret cum anumite narative, precum naționalismul extrem sau alte forme de manipulare, pot fi folosite ca arme împotriva societății. Am găsit foarte interesant modul în care tehnologia, precum algoritmii și inteligența artificială, sunt folosite pentru a identifica și alimenta aceste narative negative, pentru a crea confuzie și a dezbina. Nu am mai văzut o astfel de abordare explicită și detașată în alte cărți, chiar dacă este atât de relevantă pentru noi.
Un aspect pe care l-am apreciat foarte mult a fost promisiunea unei soluții. Nu totul rămâne doar la a analiza problema, ci se oferă și strategii concrete de a ne proteja. A fost revigorant să aud despre modul în care NATO și UE încearcă să pună în practică aceste contramăsuri, dar și despre rolul fiecăruia dintre noi: cum putem deveni mai rezilienți, mai conștienți. Cred că oricine, indiferent de vârstă sau de experiență de viață, poate găsi în această carte idei și recomandări utile despre cum să nu fim doar victime pasive ale acestui război invizibil.
Ce mă motivează cel mai mult este privirea înspre viitor, pe care autorul o face în final. El nu ne lasă în întuneric, ci ne arată ce tehnologii emergente ne pot schimba viața – precum inteligența artificială avansată sau interfetele brain-computer – și cum acestea pot deveni atât un aliat, cât și o nouă armă în acest război. Întregul mesaj devine un apel la vigilență, dar și la acțiune, la conștientizare și, mai ales, la educație. În cele din urmă, cartea are o abordare foarte umană, aproape ca și cum autorul ar vrea să ne spună: “Suntem toți parte din această luptă, iar responsabilitatea noastră este să o înțelegem și să ne protejăm.”