Ambitioasa lucrare a autoarei Pascale Casanova reprezinta primul model sistematic creat in vederea intelegerii productiei, circulatiei si evaluarii operelor literare din intreaga lume. Departe de a fi infatisata ca un teritoriu magic al formelor literare pure, Republica Mondiala a Literelor ni se dezvaluie ca un spatiu inegal, dominat de rivalitati, unde capitalul literar al unei tari este singurul capabil sa dea o legitimitate si un avantaj incomensurabil in nesfarsita lupta pentru largirea zonelor de influenta.
Vazute din acest punct de vedere, amprentele lasate de scriitori precum Kafka, Joyce, Beckett, Danilo Kis, Faulkner, Ibsen, Ramuz sau Ngugi wa Thiong’o capata noi dimensiuni. O carte stralucita…
Departamentele literare sunt aproape mereu organizate in functie de limba si de tara, dar cartea scrisa de Casanova ne ofera nenumarate motive sa ne indoim ca aceasta metoda inglobeaza felul in care literatura functioneaza de fapt. – New Yorker
