Prin reeducare s-a incercat sa se „recreeze” fiinta umana (omul nou) in mod bestial. Reeducarea includea dezicerea reeducatului de familie, prieteni, Dumnezeu, valori morale, adica dezumanizarea lui, supunerea lui totala fata de autoritati, pentru ca apoi sa devina el insusi un „reeducator.” Reeducare continua azi la scara globala prin mijlocirea retelelor sociale.
Ceea ce nu s-a reusit prin tortura si regim de detentie se reuseste prin mijlocirea internetului, care provoaca o obedienta incredibila atunci cand e vorba de demolarea valorilor crestine, de daramarea credintei in Dumnezeu si a dragostei de semeni. Puterea autoritatii nu rezida doar in capacitatea acesteia de a determina societatea sa-i urmeze regulile anticrestine (prin represiune, ca in experimentul Pitesti sau doar prin frica, ca in experimentul Covid 19), ci mai ales de masura in care aceasta reuseste sa redefineasca realitatea perceputa de anumiti indivizi, conform unui program prestabilit (vezi „corectitudinea politica”, „marea resetare” si „noua normalitate”).
