Rugaciunea de iarna

Am citit „Rugaciunea de iarna” de Valentin Busuioc, si trebuie sa spun ca m-a prins de la primele pagini. Se simte din start ca autorul e un poet care are o relatie foarte speciala cu lumea din jurul sau, folosind imagini neobisnuite, dar pline de farmec, pentru a crea un univers aparte. Nu e genul acela de poezie cliseic, prin care te-aștepți la niste idei predigerate; ba dimpotriva, pare ca fiecare vers e o chemare la introspectie si la descoperirea unui sens ascuns in aparenta banalitate.

Ce mi-a placut cel mai mult la cartea asta e modul in care Valentin Busuioc reușește sa ocolească obsesiile artei pure, aducand in poezie o proba de realism, dar totodata intr-un mod foarte subtil, aproape ca o joaca de imagini. Imaginile lui, chiar daca par aparent simple, sunt pline de o energie si o profunzime care iti dau de gandit mult timp dupa ce ai terminat de citit. Par sa fie un lanț de epifanii, fiecare revelatie fiind un moment de răscruce pentru cititor, care e invitat sa caute in sensuri metafizice ceva mai mult decât simple descrieri ale realului.

Cu siguranta, cartea asta nu e o lectura usoara – necesita rabdare si un ochi atent pentru detalii. Dar, daca reusesti sa te cufunzi in lumea lui Valentin Busuioc, vei avea parte de o experienta poetica autentica, care te face sa gandesti altfel despre tot ce te inconjoara. În plus, se vede ca autorul are in spate o influența importanta, fiind ucenic al lui Constantin Abaluta, ceea ce adauga un plus de valoare poeziei sale. E ca o conversație între generații, între poezia obiectelor și cea a realului, plină de subtilitati și sensuri ascunse.

Dincolo de aceste aspecte, cred ca „Rugaciunea de iarna” e o carte care merita citita nu doar pentru frumusetea versurilor, ci si pentru sansa de a te intalni cu un poet care chiar incearca sa spuna ceva in plus, sa comunice dincolo de cuvinte. E o poezie care te provoaca, te face sa te gandesti si, cel mai important, te invita sa descoperi lumea printr-o lentila diferita, mai sensibila si mai plina de mister. Cu siguranta, ea va ramane in mintea mea mult timp dupa ce am inchis ultima fila.”