Imbinare suava intre simplete si profunzime, cumintenie si ardoare, resemnare si revolta, neliniste si traire muta a durerii – aceasta e poezia Marcelei Benea. Nimic nu este in exces, o temperare e in toate.
Rupere de nori este dovada maiestriei cu care poeta stie sa urmeze acea aurita cale de mijloc intre nevoia de stihialitate si traire frenetica, pe de o parte, si confesiunea meditativa, pe de alta parte, intre lirismul narativizat si exprimarea gnomica, intre inevitabila raportare la litera scrisa ( Sunt cartea este poemul care deschide acest minunat volum) si vitalitatea prilejuita de realitatea imediata ( Ce dulce e viata se intituleaza textul final). Cea de-a cincea carte a Marcelei Benea (cinci carti in patruzeci si sase de ani!
– o cumpatare de care putini, foarte putini stiu sa dea dovada) – Rupere de nori – confirma o data in plus ca avem in fata o poeta remarcabila, pe cat de discreta pe atat de uimitoare. – Lucia Turcanu
