Poemul in proza este pegasul literar pe care putini poeti se incumeta sa-i puna fraiele si sa urce cu el spre cerul instelat. De la Baudelaire pana in contemporaneitate, toti marii poeti ai lumii au refuzat incorsetarea prozodica a poeziei traditionale, cultivand specia literara a poemului in proza, lesne recognoscibil datorita lirismului sau profund, caracterizat de imagini artistice insolite, jocuri de sonoritati sau rime rare care ii confera o expresivitate indenegabila, deasupra tuturor tronand ideea poetica viguroasa care-si croieste propria cale spre oceanul universalitatii.
[…] Iata viziunea criptica si revelatoare deopotriva din Ispita realului eruptiv: Cel mai frumos zeu al pacatului s-a nascut pe crestetul muntilor. Oamenii au sapat fantani in sangele lui cautand parca fluviul cel mai iscoditor al fapturilor.
Legendele spun – vinovatie de trecere-n vis – ca la raspantia nemuririi zeul cazuse pe muchea cea mai abstracta a unui esafod de cuvinte. Aceasta-i ispita realului eruptiv catre fereastra poetului intr-un regat al neindurarii cu sine .
– Cristian Gabriel Moraru
