Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Franz Kafka este Scrisoare catre tata , care se adauga Jurnalului 1910-1923 si volumelor de corespondenta. Paginile adresate tatalui, Hermann Kafka, sunt scrise in 1919, dupa ultima incercare esuata a lui Franz de a se casatori.
„Eternul fiu”, cum l-a numit unul dintre comentatori pe Franz Kafka, se razboieste o viata intreaga cu tatal sau. Cu toate acestea, cititorul are senzatia ca fiul lupta fara sa vrea impotriva lui insusi, doar ca sa nu-l vada pe tata, pe tatal mitic, pierzand.
Literatura universala datoreaza tatalui unele din cele mai frumoase pagini, iar scrisoarea lui Kafka este una dintre ele. Chiar daca, asa cum se intampla adesea cu corespondenta, ea nu contine nici cea mai mica intentie literara.
In cazul lui Franz Kafka, literatura castiga intotdeauna in fata vietii. – Ioana Parvulescu Era oare un martir, sau era doar neindemanatic?
E un scriitor genial, dar n-are incredere in ce scrie. E constient de valoarea lui, dar de o modestie nimicitoare.
Femeile il adora, dar se infasoara in iubiri nefericite, in care, in loc de bucurie, nu gaseste decat umilinte. Apreciaza viata, se poate spune ca e un hedonist, si totusi duce o existenta de ascet.
Singuratic din fire, vrea mereu sa se insoare. Face gimnastica, gradinarie, ca sa-si intretina sanatatea, doarme iarna cu fereastra deschisa, merge mult pe jos, inoata, dar e atins de timpuriu de o boala mortala.
Destin emotionant. Personajul Kafka, poate mai mult decat opera lui, ne va chinui tot timpul si ma intreb daca nu cumva aici se afla adevarata lui mostenire.
– Imre Kertesz, laureat al Premiul Nobel pentru literatura Kafka ne scruteaza viata cotidiana cu o minutiozitate pe care aceasta viata n-o suporta. Starea de luciditate extrema pe care o trezeste in noi viziunea lui seamana pana la confuzie cu un cosmar.
– Denis de Rougemont Traducere din limba germana de Mircea Ivanescu.
