Masavo practica o scriitura fantezista – notatiile realiste se pierd cu usurinta intr-un suvoi de amintiri disparate, detalii/ miraje onirice sau simple jocuri verbale –, perfect constient de vulnerabilitatea pozitiei sale, aceea de ins care penduleaza, cat se poate de primejdios, intre viata si text, fara a-si cenzura oboseala, sastiseala, lehamitea, dimpotriva.
