Sertare cu taceri

Starea de povestasa ii este Cristinei Struteanu cea fireasca: scrie precum respira. Poate un pic mostenita, daca tot invocam ADN-ul?
Poate intrucatva si lasata mostenire? Sigur este ca, dupa o prea lunga tacere, ea a izbucnit cu deplina forta si cu vraja dulce a zanelor (din Valea Cerbului, de sub Bucegi).
Caci pecete de zana este si limba romaneasca ce se rasfata in aceste pagini, atat de fireasca, de personala si de variata, alternand acrobatic tonul grav sau melancolic cu oralitatea sprintara, plina de haz. Asa cum este ea, presarata cu aluzii literare care fac deliciul cititorului avizat, imbogatita cu vorbe cumva uitate, acum reinviate si iarasi la lume date, are statura de dar si de model.
– Gabriela Cretia