Prezentul volum face parte din ciclul Jurnalul de la Marcona Cartea de fata imbraca forma unui (aparent) jurnal, a unei suite de consemnari cu caracter personal, fapte, istorisiri auzite de la altii, impresii de lectura. Este un fel de O mie si una de nopti – varianta dezvrajita, plasata intr-un registru fluid care impleteste tonul oniric cu relatarea cotidiana: ineditul survine din povesti de o concretete descriptiva.
Istorisiri ale unor oameni obisnuiti se impletesc cu povesti ale unor oameni mai putin obisnuiti, pentru ca, pe de-o parte, viata este ea insasi o naratiune – uneori banala, alteori extraordinara -, pe de alta parte, suntem fiinte facute sa traiasca din vorbe, sa se lupte pentru a se face ascultate. Suntem ceea ce vorbim, murim incet-incet din cauza a ceea ce nu putem rosti.
Toate astea sunt (sur)prinse aici intr-un fel in care exceptionalul devine firesc, iar firescul apare drept ceea ce este: o excrescenta pe care o putem „duce” doar pentru ca avem capacitatea de a ignora. Cartea aceasta asaza vorbele rebele in povesti, adica exact acolo unde le este locul ca sa capete sens.
