– Manuela, ce ramane despuiat si parasit ori incotro am lua-o, oricatam rataci intre punctele cardinale? Luciul marilor si al oceanelor.Pustia apei, care e cea mai trista, in infinita si inutila eiseninatate.
Ea ramane mediul planetar etern nelocuit de om. Cu aceastagoliciune lichida ma asemui eu.
Cu singuratatea marilor. Unde nu vezinimic altceva decat mutele drapele ale solitudinii falfaind innemarginire.
