Soarele cenusiu este de fapt o tulburatoare poveste de dragoste, consumata pe fundalul manifestatiei maraton din Piata Universitatii din 1990, ce propune o incursiune intr-un trecut nu foarte indepartat, din care razbat destine, vise, sperante. Cartea este de fapt romanul unei generatii si al acelora dezbinati de conflictele inceputului anilor ’90, rezolvate adesea prin resemnare, oportunism, coruptie endemica sau emigrare.
E o poveste dinamica, in care dramele personale si cele politice se suprapun: o carte despre alienare, prietenie si cautarea de sine. Cititorul e provocat prin alternanta intre planurile paralele ale naratiunii: evenimentele din 1990 sunt juxtapuse celor din prezent, intr-un fel de dialog care prelungeste si amplifica dramatismul, pentru ca, in final, dupa o serie de rasturnari de situatie, lucrurile sa se reaseze precum piesele dintr-un puzzle.
Finalul lasa cititorul fara rasuflare.
