Sonia, eroina principala, isi lasa amprenta peste tot prin gradul ei de sensibilitate si prin felul in care vede lucrurile, oamenii, intamplarile, viata… E despre oamenii satului. Despre trairi si retrairi.
Despre simplitatea inaltatoare a unor suflete pline de bunatate, rabdare, resemnare. E despre drumuri zguduite de intamplari.
Despre iubiri neimplinite si, nu in ultimul rand, despre taceri. Taceri in care te-ai putea auzi si dumneata, cel/cea care o sa deschida cartea.
Nu e o carte pretentioasa. Nu e o carte care se vrea sofisticata, ci una care se vrea, pur si simplu, inteleasa.
Poate ca romanul acesta nu-i altceva decat toate poemele mele puse cap la cap. Poate ca romanul acesta nu-i altceva decat balada omului trecator care nu-si da seama la timp ce si cat ar trebui sa spuna, dar mai ales, cui sa spuna.
