Atunci când te apuci să răsfoiești cartea „Tratat de teoria muzicii I” scrisă de V. Giuleanu, nu poți să nu simți că autorul s-a adunat mai mult decât pasionat de muzică. Parcă încearcă să însuflețească un întreg univers sonor, să ne arate de unde vine totul și cum putem înțelege mai bine limbajul muzical. E ca și cum ai sta de vorbă cu un prieten mai înțelept, care îți explică cu răbdare și exemple concrete ce se întâmplă în spatele fiecărei note și fiecărui acord.
Cartea are o abordare foarte frumoasă: nu doar face o analiză uscată și teoretică, ci aduce exemple muzicale din cele mai importante și reprezentative opere, atât românești, cât și universale. Este clar că autorul vrea să ne arate frumusețea muzicii, nu doar să o analizeze așa, de la distanță. În plus, el ne povestește și despre schimbările și evoluțiile din lumea muzicală, într-un mod care ne ajută să înțelegem mai bine de ce s-au întâmplat aceste transformări și ce înseamnă ele pentru noi, ascultătorii de astăzi.
Ce mi-a plăcut foarte mult e că discursul nu e deloc rece sau prea academic. E plin de povești și exemple, iar autorul încearcă să ne fie aproape, chiar dacă vorbim despre concepte destul de complexe. Și, ca să fie și mai interesant, el aduce în discuție și partea estetică, cum percepem frumusețea în muzică și ce valori au operele de artă în timp. Ca și cum ne-ar duce cu vorba despre acea magie pe care o simțim atunci când ascultăm o simfonie sau o lucrare de cameră, făcându-ne să vedem muzica nu doar ca pe sunete, ci ca pe un univers plin de sens și emoție.
Mi-a rămas în minte chiar și referirea la Feruccio Busoni, care spunea că o carte destul de teoretică, chiar dacă nu ne face neapărat să creăm muzică nouă, totuși ajută la a recunoaște frumusețea lucrurilor deja existente. Cred că așa și e—mai ales când vrei să înțelegi cu adevărat muzica și să apreciezi frumusețea ei autentică. În final, această carte e o poveste frumoasă despre muzică, despre evoluție și despre cum putem să o înțelegem mai bine, într-un mod cald și apropiat, fără să fie nevoie să ne pierdem în termeni tehnici complicati.