Compozitorul Enescu a scris putin, proiectand ascensional intonatiile ancestrale ramanesti la cotele inalte ale unui limbaj profund original, ingloband despletirea eterofonica, sferturi de ton, rezonanta negativa, arhitectura fluida a visului continuu. In zorii cristalizarii limbajului sau muzical, Enescu s-a servit de poezie pentru a cuprinde meandrele sufletului omenesc in limba germana si franceza, din cauza scolirii europene de la 7 ani, a nefinalizarii limbii literare romanesti si mai ales datorita nevoii de aderare universala a personalitatii sale complexe.
Liedurile op. 4 scrise in 1898, la doar 17 ani, dar dupa ce cucerise lumea cu Poema Romana , sunt dedicate Matildei Colonne, sotia dirijorului Eduard Colonne, care ii dirijase Poema .
Au fost cantate in prima auditie chiar de catre dedicatara pe 6 mai 1898 in Salle des depeches du Figaro, la Paris. – Camelia Pavlenco
