Am dat peste această carte intitulată "Trei piese pentru pian. Joc, cântec, joc dobrogean (toccata)" și tot ce pot spune e că m-a fascinat de la prima pagină. Îmi place foarte mult ideea de a avea trei piese diferite, care să aducă în față toată frumusețea și diversitatea muzicii pentru pian, dar într-un mod atât de relaxat și accesibil. Cartea vorbește despre trei piese care par să completeze un întreg — fiecare cu propria sa poveste și farmec.
Ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care autorul a reușit să îmbine teoreticul cu practicul, într-un mod atât de prietenos, încât nu simți că e o carte complicată sau laboratoriu. Din contră, le-ai putea citi ca pe o poveste muzicală, în care fiecare piesă are propria sa personalitate și poate fi explorată cu ușurință. Mi-a plăcut foarte mult și partea în care se vorbește despre specificul cântecului dobrogean, care aduce un vibe de loc plin de culoare, cu viață și energie, chiar dacă nu e o piesă prea lungă.
De asemenea, această lucrare nu e doar despre tehnică, ci și despre muzică ca joc și poveste, un lucru pe care îl apreciez foarte mult. Autorul face ca tot procesul să pară o joacă, o aventură, și nu o provocare insurmontabilă. Întregul continuum de joc și cântec pare să fie o punte spre sufletul muzicii, ceea ce face cartea extrem de plăcută și de inspirată. În plus, introducerea tocatei (toccata) adaugă un strop de energie și dramatism, făcând totul mai palpitant.
Ce mi-a plăcut cel mai mult e cum reușește autorul să redea farmecul și pasiunea pentru muzică, chiar și pentru cei mai tineri sau pentru cei mai începători. E genul de carte pe care o poți citi și reciti, descoperind de fiecare dată ceva nou, ceva care te inspiră să pui mâna pe pian și să zâmbești în timp ce cânti. Pentru oricine vrea să înțeleagă mai bine universul acestor piese, sau pur și simplu să se bucure de muzică în felul lui, această carte e o alegere foarte bună. În final, rămâi cu sentimentul că muzica e o joacă frumoasă, în care totul devine magic dacă o faci din suflet.