Dragonul se trezeste din indelungata amorteala, deschide un ochi, apoi pe celalalt, isi scutura solzii de praf, inalta capul, scoate aburi pe narile mari, dilatate, flacari tasnesc din gura deschisa lasand vederii un sir de dinti ascutiti, coada sa puternica vantura vazduhul, iar el se infatisaza astfel lumii intregi care-l priveste cu admiratie si uimire, iar unii se tem. – Corneliu Zeana
