Intr-o noapte intunecoasa si ploioasa din toamna anului 1820, pe cand strazile si casele capitalei se aflau adancite intr-un becisnic intunerec, printre prafuitele geamuri ale chiliei paraziserului de la biserica Sf. Gheorghe-Vechi se zarea inca licarind o slaba lumina falfaitoare care aci se inchidea de tot si aci raspandea o lumina vie intocmai ca o candela aproape de stins.
Acea chilie se afla situata in curtea bisericii in partea unde se vindeau pana mai deunazi cruci si monumente de morminte. Ea se invecina de o parte cu strada in care raspundea o ferestruie stramta si zabrelita si in alta cu chilia deftereului, nu departe de locuintele celorlalti servitori al sfantului lacas.
