Filosofia lui Schelling nu are destin. Imensul ei santier ramane deschis, desi nicio gandire nu a cautat sistemul cu atata pasiune.
(…) Pe masura ce vor disparea imaginile grosiere care ii greveaza inca numele, e cu neputinta acum sa nu filosofam impreuna cu Schelling. Problematica lui Schelling este, intr-adevar, inevitabila.
Ea fecundeaza si contine orice interogare. – Claude Bruaire „Cum stai cu dialogurile (…) lui Platon?
Dar cu Cusanus? Dar cu Schelling?”, ma intreba Constantin Noica intr-o scrisoare din 10 decembrie 1981.
Teribila premonitie sau intuitie vizionara, cum vrem sa-i spunem! Raspunsul la ultima intrebare – implicand si referintele frecvente la primii doi invocati (filosoful si teologul) – il dau abia acum, dupa atatia ani, prin aceasta carte care intregeste „trilogia” exegetica ce are ca obiect gandirea filosofico-teologica a lui Schelling.
– Dorin Stefanescu
