Avand un titlu incitant, volumul Unsprezece vederi de aproape asupra imaginarului japonez , ne ofera o suita de vederi asupra unor importanti autori japonezi ale caror opere au oferit, la aparitia lor, o solutie la crizele pe care schimbarile de paradigma le-au determinat in plan cultural si poetic-literar. Trimitand la un gen de pictura foarte apreciat in epoca Edo (1600-1868), ilustrat, de pilda, cu un talent exceptional de catre Utagawa Hiroshige (1826-1869), in seria intitulata Meisho Edo Hyakkei (O suta de vederi faimoase din Edo) – serie imprimata intre anii 1856-1859, titlul ne ofera cateva indicii despre conceptia si compozitia cartii.
Cele 11 vederi asupra imaginarului japonez pot fi apreciate si independent, dar, parcurse in succesiunea seriei, dezvaluie un model coerent despre modul in care se impletesc lecturile de aproape (close reading) cu cele de la distanta (distant reading), atat in mod specific, in interiorul fiecarei vederi (a unei singure opere), cat si, in general (in ansamblul unei teme/viziuni), conducand la o imagine unitara si armonioasa asupra intregului.
