La spital, situatia era tensionata. O buna parte din lucratorii administratiei si unii colegi cu sanatatea fragila lucrau la distanta.
Privind din exterior, spitalul de psihiatrie parca ar fi adormit. Portile automate cu grile erau inchise in permanenta.
Teritoriul de 20 de hectare aproape pustiu. Din cand in cand, vedeai doar personalul in masini, pe jos ori pe biciclete venind si plecand de la serviciu.
Pacientii erau prin pavilioane, in promiscuitate. Coronavirusul si-a facut treaba si aici.
– Mircea Blajin
