Vizuina luminata

Ceea ce-l inrudeste structural pe Blecher cu Kafka , cu Bruno Schulz sau cu Robert Walser e mai ales facultatea de a se instala in nenorocire, de a o accepta ca o conditie a vietii curente. Inainte ca boala sa se manifeste, el inregistreaza o agresivitate sistematica a universului, indreptata impotriva sa.
Exista locuri virane sau inchise, care ii provoaca invariabil stari de lesin voluptuos, prevestite printr-o bizara betie olfactiva. Lucrurile ies din neutralitatea lor si-l asalteaza, cautand sa-l fascineze sau sa-l terorizeze.
– Ovid S. Crohmalniceanu Realitatea unica si limitata a fiintei noastre unice si limitate seamana cu un cosmar nocturn din care insa nimeni nu ne trezeste: „bizara aventura de a fi om” nu este decat aceasta zbatere inutila in ghearele unei conditii din care nu exista iesire, cu exceptia unor rare si pasagere momente de beatitudine, cand identitatea noastra este suspendata si ne ingaduie, ca intr-un vis frumos de aceasta data, sa participam la existenta esentiala, profunda si infinita a Marelui Tot; cand, cu alte cuvinte, Je est un Autre.
– Nicolae Manolescu