Iertarea, de: Vladimir Jankelevitch
Traducere de Laurentiu Zoicas. Prefata de Valeriu Gherghel. „Se prea poate ca o iertare total
straina de orice gind ascuns sa nu fi fost niciodata acordata pe pamint, se prea poate ca o doza
infinitezimala de ranchiuna sa dainuiasca totusi in remisiunea oricarei insulte: orice dezinteres
ascunde undeva, in strafundurile sale, un calcul imponderabil, un motiv microscopic de interes
propriu, o mica speculatie imperceptibila, care face ca disperarea sa fie un disperato teatral si
care este constiinta impura a constiintei vinovate. Din acest punct de vedere, iertarea este un
eveniment care nu s-a produs niciodata in istorie, un act care nu are loc nicaieri in spatiu, o
pornire sufleteasca ce nu exista in psihologia curenta. Si totusi, chiar daca, sa zicem, gestul
iertarii n-ar fi o trasatura a experientei psihologice, el ar trebui sa ramina o indatorire.”
(Autorul) Cuprins: Uzura temporala • Scuza: a întelege înseamna a ierta • Iertarea nebuna: «acumen
veniae» • Ceea ce nu se poate ierta: mai mult nefericiti decît rai, mai mult rai decît nefericiti
Caracteristici
Titlu:
Iertarea
Autor:
Vladimir Jankelevitch
Editura:
Polirom
Colectia:
Categoria cartii:
Filosofie
Tradus de:
An aparitie:
1998
Numar pagini:
296
Format:
106 x 180 mm
Comentarii la Iertarea
Pentru a lasa un comentariu trebuie sa fiti logat.