Ardere si izbavire: Horia Zilieru in instanta criticii literare contemporane

Ca om, poetul respira exuberanta in fata lumii exterioare, fiind format’in spatiul liber al naturii. Prin cultura, el se instaleaza cu voluptate in mit, intuind varste si realitati preexistente, sau transpunand in viziuni mitice prezentul.
Truverul e insa mai personal, mai reliefat decat reflexivul, drept care lirismul sau apare dominator, preponderent fata de tentatia ideilor, in toate cazurile, chiar in momentele depresive, peste confesiunile lui Horia Zilieru se arcuiesc raze de soare. inca o data se dovedeste poezia romaneasca spiritul solar si tentatia spre sublimare a tragicului au prioritate.
La fiecare poet, spatiul spiritual al copilariei, acel spatiu fermecat al cuibului, imprima culoarea, vibratiile, luminile asupra intregii creatii. – Constantin Ciopraga