Bilant al pierderilor

Mihai Banciu este un poet discret, fara aparitii fulminante. Notatii fugare care bat mai adanc decat se vede, poeme scurte ambitionand sa surprinda in putine cuvinte un multum recomandat de antici sau pur si simplu peisaje insufletite.
De data aceasta, poemele sale fac un bilant al castigurilor, dar nu va grabiti sa reduceti acest cuvant la sensul sau mercantil de azi, pentru ca exista si alte castiguri, in viata unui poet mai ales, decat acelea din mintea si inima bancherilor. Daca lumea aceasta e pierduta in lacomia de bani si bunuri materiale, lacomia lui Mihai Banciu e, totusi, alta.
– Nicolae Prelipceanu Poetul este un foarte posibil cautator al poeziei viitorului. In ciuda faptului ca este un contemplativ, un „subtire”, un „dificil” (si ca scriitura), socheaza.
In contextul sensibilitatii noastre de acum, globura macedonskiana care se prelinge prin tesuturile poeziei sale poate conta ca o eventuala transfuzie in vederea scoaterii poeziei contemporane din aceasta revolta ventriloca, in definitiv, o deznadejde definitiva. – Constant Calinescu Lumea poemelor lui Mihai Banciu se alcatuieste din geometrii precise, din ritmuri acordate cu finete si flexibilitate ideii poetice, mentinandu-se permanent departe de lumea-obiect.
Coordonata sa fundamentala nu este liniarul Chronos, ci timpul ciclic al lumilor construite de om. Muzica onticului, a platonicienelor si pitagoreicelor sfere lasa loc timpului din limbajul muzical, masurat de metronom.
Gestul fundamental al poeziei lui Mihai Banciu este translatia, astfel incat cititorul poate sa recunoasca figura supusa unui exercitiu de reinscriere, cat si distanta specifica, tratamentul coroziv al arhetipului si semnificativa rasturnare de perspectiva. – Maria-Ana Tupan Cand vine in lume, pruncul poarta, in ranita-i neprihanita, toate potentele cu care l-a daruit Dumnezeu.
Potente pe care, mai apoi, batute de alizeele petrecerii, le pierde, una cate una, la fiece incruntare a sortii. Ce ramane?
In afara unor mirari si interogatii, poate doar cateva esente corozive, asemenea trasoarelor care brazdeaza, strapungandu-l, cerul instelat… Versurile cauta, cu umilinta, sa inregistreze „bilantul pierderilor” suferite pe campul de batalie al existentei.
E un Jurnal de bord sumar, ca atare cu totul incomplet, ce consemneaza unele din mortile intamplate. Le multumesc tuturor celor care vor avea curiozitatea, temeritatea si rabdarea sa il rasfoiasca!
– Mihai Banciu Mihai Banciu (pseudonim: Mihail B. Constantin) s-a nascut la 23 decembrie 1948 in comuna Piatra, judetul Teleorman.
Parintii: Traian, preot, si Teresa, casnica, originari din Marginimea Sibiului (Sibiel, respectiv Rasinari). Urmeaza scoala primara si prima parte a liceului in comuna natala; din anul 1965 frecventeaza cursurile Liceului „George Baritiu” din Cluj-Napoca si ale Facultatii de Filologie, sectia Romana-Italiana, din acelasi oras.
Din toamna anului 1967 se transfera la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Limbi romanice, clasice si orientale, sectia Italiana-Romana, pe care o absolva in anul 1971 cu o teza despre lirica poetului italian Camillo Sbarbaro.