Melancolie

Melancolia dupa Matei nu-i, in esenta, un roman biografic, nu-i nici un roman cu cheie, desi, repet, pleaca de la unele date si intamplari ce pot fi verificate. Matei, personajul din carte, s-a nascut ca si Sorin Titel in ziua de 7 decembrie, e student filolog, e pasionat de muzica si de film, ca si autorul, ii place Cehov, nu este preocupat de politica, nu-i ceea ce se cheama un luptator, arc dificultati la examenele de limba si, cand e sa vorbeasca in public, „balmajeste” ceva si apoi dispare…
Profesorul, intelectual de rasa, cu o discreta constiinta a tragicului, este, desigur, Tudor Vianu. O intuitie fina a omului si o definitie exacta a spiritului care, sub aparente olimpiene, ascunde cu demnitate o mare suferinta.
In batranul poet care-si vinde cartile langa Amfiteatrul „Odobescu” si vorbeste cu emfaza despre tehnica haiqu-ului si chipul madonelor in pictura italiana recunoastem usor pe Al. Th.
Stamatiad. Fiind numai cu un an inaintea lui Sorin Titel la Facultatea de Filologie din Bucuresti, l-am vazut eu insumi pe poetul citat si i-am ascultat discursurile…
Recunosc in roman si alte chipuri si intamplari din anii 1954-1957. Sorin Titel a pornit, in mod sigur, de la ele, dar romanul sau vorbeste, in fapt, despre ceva mai profund si se deschide spre alte teme.
Unele reiau pe cele din cartile anterioare (tema cuplurilor batrane si tema despartirii de familie), altele sunt noi si e de banuit ca prozatorul voia sa inceapa, prin Melancolie, un alt ciclu romanesc. – Eugen Simion